| corinush | Дата: Понедельник, 05.03.2012, 23:27 | Сообщение # 1 |
 Генералиссимус
Группа: Администраторы
Сообщений: 147
Статус: Offline
| Cine nu îşi doreşte să deţină secretele fericirii în relaţia de cuplu? Este un vis larg raspîndit, şi nimeni nu-i o excepţie, nu-i aşa?
Bucuria în doi
E mai dulce, mai intensă, mai „productivă”, aducînd beneficii inestimabile sănătaţii psihice, dar şi celei fizice, prin acţiuni derivate.
Reţeta fericirii nu se aseamănă deloc cu reşetele culinare. Ne aşteptam la porţiuni magice, sfaturi şi ritualuri de îndeplinit. Şi mai-mai că am fi gata să ne punem busuioc în par, să ne spălăm cu roua pe faţă, să îi presărăm iubitului biletele de amor din dormitor şi pînă în baie, doar-doar vom avea relaţia de cuplu pe care am visat-o. De unde vin aşteptările, dezamăgirile, miturile despre fericirea în cuplu? Despre şansele fericirii în cuplu dar şi despre ritualuri magice şi poţiuni de dragoste poţi afla numai dacă promiţi să păstrezi secretul.
Miturile relaţionale
Primul secret al fericirii în cuplu e că nu există niciun secret. Adevarul crud este că fiecare dintre noi (oamenii) şi fiecare dintre cei doi (parteneri) sunt responsabili pentru fericirea lor individuală şi pentru fericirea lor priviţi ca un cuplu. Şi atunci, poate, te întrebi de unde pînă unde goana asta după fericirea în doi, după cuplul perfect şi armonia deplină între doi parteneri. Păi, sursele sunt multiple: poveştile copilăriei în care protagoniştii, după grele încercări, trăiau fericiţi pînă la adînci bătrîneţi, modele de cupluri cunoscute – de la propriii părinţi la vedete, după caz, şi chiar personaje de romane sau filme. De fapt, în orice poveste de dragoste apreciată, cei doi trec prin momente grele şi încercări, dar pînă la urmă, într-un fel sau altul, dragostea lor învinge obstacolele. Practic, poveştile şi miturile nu fac altceva decît să confere un cadru, o scuză pentru lucrurile care se întîmplă în viaţă şi, mai precis, în cuplu. Nu e nimic greşit în a citi, viziona sau visa la poveşti de dragoste; singura problemă apare dacă realitatea e confundată cu ficţiunea. A ne imagina ca toate poveştile de dragoste au happyending sau ca orice fel de obstacole sunt surmontabile dacă există dragoste poate să încurce rău capitolul numit „realitate”. Aşadar, e complet împotriva bunuluisimt să credem că povestea noastră de dragoste e într-adevăr o poveste. Şi chiar dacă ar fi aşa, te-ai întrebat vreodată de ce nu ne spune nimeni nimic despre cum au trait cei doi fericiţi pană la adînci batrîneţi? Sufletele-pereche sunt un alt mit despre relaţii pe care ni-l alimentează diverse surse. Lucrurile aici sunt încă şi mai şubrede: nici măcar teoria nu pare să susţină realitatea, pentru că, pană la urmă, ce şanse există ca doi oameni ale căror suflete sunt gemene să se întîlnească pe acest Pămînt? În fond, dacă lucrurile nu au mers nici măcar pentru Adam şi Eva, cuplul paradisiac aflat atît de aproape de Divinitate, noi, simpli muritori, ce speranţe mai putem avea?
Daţi restart
Datorită încărcăturilor sale emoţionale, sărbătorile de iarnă reprezintă un bun prilej pentru redresarea relaţiei, atunci cînd aceasta intră în impas.
În zilele noastre,de fapt, speranţe sunt multe. Dacă aruncăm o privire, fie ea chiar fugitivă, asupra felului în care cuplul s-a schimbat de-a lungul istoriei, vom vedea îmbunătăţiri substanţiale. Dacă e să ne legăm de o singură caracteristică a cuplului aşa cum îl ştim, putem spune că azi, mai mult ca niciodată, avem şansa cea mai bună la fericire. Pentru că pană mai „deunăzi” în istoria umanităţii aveam altfel de probleme: supravieţuirea speciei, pastrarea „purităţii” sîngelui, sau a istoriei familiale, egalizarea drepturilor, eliberarea sexuală etc. Acum, după atîta vreme şi atîtea obstacole, ne putem confrunta cu problemele cuplului modern. Criza cea mare pare a fi individualitatea. În vremurile originalităţii şi autosuficienţei, în timpul vitezei halucinante şi a schimbărilor permanente, în toiul noianului de informaţii zilnice, oamenii se „încăpăţănează” să trăiască în cupluri, şi, mai mult, să caute fericirea. Dificultatea vine din faptul că acum avem de ales. Şi ca felul în care trăim în cuplu înca nu s-a schimbat atît de mult pe cît se schimbă vremurile. Numai că schimbarea ne ajunge din urmă, şi noi ne retragem spre timpuri infinit mai simple şi mai romantice, în timpuri de poveste. Şi aşa ajungem să căutăm leacuri babeşti pentru boli moderne.
Soluţii noi la probleme vechi
Dacă e totuşi să căutăm în modelele relaţiilor moderne, putem găsi cîteva repere care asigură sănătatea cuplurilor. Fericirea lor e o chestiune de responsabilitate individuală şi de efort conştient, asumat, comun.
1 INDIVIDUALITATE: E important ca partenerii să aibă individualitatea bine conturată. După perioada de îndragostire, cunoscută şi ca „fuziune”, treptat, e necesar să se (re)manifeste individualitatea fiecăruia. Provocarea este ca individualitatea fiecaruia să se manifeste în aşa fel încît să poată „supravieţui” alături de cealaltă ca un întreg. Pentru că atunci cînd una dintre individualitaţi încearcă sau chiar reuşeşte să se impună… se cheamă dictatură în doi.
2 LIBERTATEA – O DEFINIŢIE PROPRIE. Un punct nevralgic care poate fi transformat în atu în cuplu este problematica libertăţii. De regulă, fiecare caută reţete ale libertăţii luînd exemplu de la alte cupluri, în loc să discute în cadrul propriului cuplu aşteptările lor. E necesară definirea proprie a acestor reguli, pentru că se prea poate ca un cuplu să funcţioneze foarte bine cu libertatea de a aduce o a treia persoană în dormitor, în timp ce un altul să considere libertate ieşirile separate cu prietenii.
3 VÎRSTA ASUMATĂ. În cuplu, e importantă vîrsta cu care cei doi intră în relaţie. Şi asta nu înseamna vîrsta biologică, neaparat. Cazul cel mai fericit este atunci cînd doi adulţi, şi nu doi copii intră în relaţie (emoţional vorbind). Şansele ca doi oameni maturi să îşi manifeste individualitatea descoperită şi să îşi definească libertatea sunt mai mari decît pentru doi „adolescenţi” ezitanţi. Una e să te îndragosteşti de un bărbat de 35 de ani care are emoţionalul unui baiat de 18 ani, şi alta e să iubeşti un bărbat care este, mental şi emoţional, la vîrsta respectivă.
4 ROLURI CUNOSCUTE. Atunci cînd intră în relaţie, doi oameni joaca nişte roluri. Pentru că lucrurile să meargă bine şi după ce se joacă actul I al seducţiei, e nevoie ca rolurile pe care le îndeplineşte fiecare în relaţie să fie asumate şi acceptate de fiecare în parte. Dacă ştii ca el a îndrăgit femeia cu spirit aventurier din tine, nu o face pierdută.
5 FRONT COMUN. Un lucru aparent banal, dar de fapt atît de important este parteneriatul. Dincolo de căutările emoţionale şi de găsirea rolurilor potrivite, cei doi sunt parteneri. Şi asta presupune că sunt de aceeaşi parte a baricadei, nu adoptă poziţii separate. De fapt, unul din secrete este tocmai acesta: să îţi păstrezi individualitatea în aşa fel încît să nu ajungi totuşi în opoziţie cu partenerul.
|
| |
| |
