- Ai simţit vreodată că vrei mai mult?
-Oh, te referi la momentele în care simţi un gol imens în viaţa ta, în inima ta şi simţi cum cu toată fiinţa te cufunzi în acel gol?
- Da, atunci când ştii că trebuie să ai ceva mai mult, dar nu ştii ce.
-Zilnic mă confrunt cu aşa ceva. Nu e ca şi cum aş deţine controlul asupra unui lucru sau asupra vieţii cuiva. Dar uneori mi-aş dori să o fac. Aş dori să am puterea convingerii. Să pot să fac ce vreau din cei de lângă mine. Dar apoi…nu mi-aş mai dori aşa ceva. Nu ar mai fi viaţa normală în care trebuie să lupţi pentru simpatia cuiva. Nu-mi doresc să fiu o marionetă a societăţii dar nici nu doresc să fac pe nimeni sclavul meu. Vreau ca atunci când sunt iubită, să fiu iubită deliberat.
-De ce toată această filozofie? Nu ar fi mai simplu să lăsăm lucrurile aşa cum sunt?
- Da, dar mai apoi te-ai întreba de ce totul e atât de simplu. Şi apoi…ajungem iar la momentul în care aş vrea mai mult. Tot mai mult. Vreau să lupt. Dar…parcă nu ştiu pentru ce. Oamenii au devenit atât de superficiali, de egoişti, de goi.
-Mă întreb… de la ce au apărut legendele cu vampiri? Trebuie să fi pornit de la ceva.
-Hm…să fiu sinceră şi eu m-am întrebat asta. Probabil e mai mult ceva metaforic. Setea lor de a bea sângele celui de lângă tine, oameni cărora nu le bate inima şi nu au suflet dar totuşi trăiesc, obişnuinţa de a domina totul… De la noi înşine a pornit această legendă. Mulţi suntem aşa. Numai că metaforic. De câte ori nu ne-am dorit să omorâm pe cineva, caţi oameni nu mai au o inimă şi nici măcar suflet, câtor oameni nu le place să se joace?
- De ce sau de cine ţi-e cel mai frică?
-Mi-e frică de oamenii liniştiţi. Nu-i pot suporta. De la un om care-şi arată răutatea, care-şi arată slăbiciunile şi ura sau iubirea ce o poartă…ştiu ce să mă aştept de la el. Dar de la un om calm, tăcut, liniştit….e ca un lac adânc. În el te îneci cel mai uşor. Ştiu asta. Am experimentat asta. Acesta e motivul pentru care mă înconjor cu oameni plini de energie, cu oameni care au ceva să povestească. De asta pur şi simplu nu pot să stau lângă un om timid, să zicem. Are ceva, ascunde ceva. Ce? O răutate inexplicabilă pe care nu o pot exprima în cuvinte şi lasă tăcerea să vorbească pentru ei.