| corinush | Дата: Вторник, 06.03.2012, 23:27 | Сообщение # 1 |
 Генералиссимус
Группа: Администраторы
Сообщений: 147
Статус: Offline
| Parcă voiam să vă spun ceva.
( Cor uşor cântat).
Hei! Te mai doare, meştere, te mai doare
Inima
Că nu se-nalţă zidurile tale?
Meşterii
A construi, meştere, a construi!
Manole
A construi înseamnă a-ţi aduce aminte, a face un efort continuu de memorie. Ca şi cum ai fi aruncat în apele unui râu mare şi adânc.
Forţele răului
Nu aveţi memorie.
Voi nu ştiţi să construiţi
Ci doar să suferiţi.
Manole
Şi trebuie să înoţi mereu pentru a ajunge la mal.
Acolo veţi găsi Locul.
Meşterii
( în cor )
Manole, Manole, Manole!
Manole
Proiectez, visez şi construiesc spaţii în care nostalgia se găseşte în stare pură. În care se face psihoterapie aproape pe gratis. În care cuvintele se spun pe de rost, pentru a surprinde imaginea Tatălui în spatele Fiului.
Spectatorul
Cred că a sosit momentul să intervin.
Manole
Dumneata?! A, da! Oricum voiam să semnalez prezenţa spectatorului în mijlocul nostru. Acum vă repet: printre noi există tot timpul un spectator.
Spectatorul
Meştere permiteţi-mi ca în numele maselor de spectatori să rostesc angajamentul prin care...
Meşterii
Şi acum trebuie să intre în scenă forţele răului.
Spectatorul
Vă rog să nu apăreţi cu ceva şocant. În ce priveşte forţele răului trebuie să ne păstrăm buni şi curaţi. Nu ne tulburaţi.
Forţele răului
Noi nu apărem. Suntem mereu prezente. Nu ne vedeţi pentru că nu ne puteţi privi în faţă. Disimularea este chipul nostru.
Manole
Va trebui să ne retragem înlăuntru.
Spectatorul
Nu mă lăsaţi singur în întunericul ăsta.
Manole
Din moment ce nu putem fi solidari, suntem singuri. Oricât v-aţi iluziona, cale de mijloc nu există. Iar ceea ce vorbeşte cu convingere despre singurătatea noastră este masca pe care o poartă fiecare dintre noi. Unii o numesc fizionomie, alţii caracter... Dar mai bine să le punem şi veţi vedea... vă rog măştile!
|
| |
| |
