corinush | Дата: Вторник, 06.03.2012, 23:34 | Сообщение # 1 |
Генералиссимус
Группа: Администраторы
Сообщений: 147
Статус: Offline
| Scena 1. Ziuă. Tăcere. Bătrânul, Tânărul, Copilul
T: Tăcere...sfântă suferinţ-a minţii! Tăcere-n gând, tăcere în pleoape... Tăcere...iar tăcere...(cu un oftat): tac şi sfinţii
Acolo (arată spre boltă). Nimic nu e aproape De zidurile-aceste negre fiere Şi-mi simt auzul gata să se crape.
C: Eu parcă simt o mângâiere Gândind că noaptea va veni curând.
B: (râzând amar) Atunci va fi mai aprigă tăcere Şi va pieri şi-acest din urmă gând.
*
Scena 2. Noapte. Bătrînul, Tînărul, Copilul
T: Şi iată noaptea!... asurzirea firii. C: Şi iată noaptea! (bîlbîindu-se): iată ... (gasind): liniştirea B: Şi iată noaptea, nunta-n care mirii Trudiţi de vin, şezînd alăturea Purtînd coroana sfîntă a iubirii În patimă din iaduri vor cadea.
se întoarce către cei doi:
Dar eu...dar tu, sau tu...ce aşteptare S-avem din coborîrea tristei nopţi...?! Sădit-am sîmburi tainici de mirare... Dar e tăcere pîn' ce fi-vor copţi. T: (cu reproş vag) Bătrîne...nu lăsa tristeţii Ce nu-i al ei. Copil să fii nu-i bine De-ti creşte-n vene floarea bătrîneţii. Mai bine lasă unuia ca mine Nechibzuinţa unui gînd imens Ce-n neizbîndă are sorţi depline. Căci dacă vrem ca fapta să capete un sens Gîndirea de acuma - putinţa-i e s-o curme. Prin fumul vanităţii, îmbătător şi dens Gîndirea noastră toată nu o să lase urme.
*
Scena 3. Noapte. Copilul singur
Ce-mi place noaptea...! Are-aşa...lumină... Lor nu le place...! Dar îmi place mie Cum de cerneala cea de sus se-anină Cuvintele-ntr-a nopţii poezie. Iar cînd zidire-aceasta se termină În pieptul meu, atunci nu simt nimica. Lor nu le place...! Singuri sunt de vină Că şi-au luat tovarăş de credinţă frica. Ce-mi place noaptea...! Are-aşa...nimica.
|
|
| |