| corinush | Дата: Среда, 22.02.2012, 01:21 | Сообщение # 1 |
 Генералиссимус
Группа: Администраторы
Сообщений: 147
Статус: Offline
| Sunt nenumărate apusuri de soare de când Cel Atotputernic, aşezând pe albastrul de azur al cerului uriaşul disc solar, l-a hărăzit “să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric”. (Gen. 1:17,18)
Apusul de soare este oriunde frumos. Dar, totuşi sunt unele locuri de pe pământ, deosebit de atractive. Este o frumuseţe încântătore şi aproape de nedescris, să priveşti un apus de soare de pe crestele maiestoase ale Ceahlăului. Aici, natura pare că revarsă cu dărnicie armonia culorilor sale, pe draperia orizontului său.
Se spune de către cei ce au avut ocazia a vedea un apus de soare în Apeninii Italieni, că un asemenea tablou nu se poate uita niciodată. Se pare că în momentul apusului, Dumnezeu strânge la un loc toată splendoarea pământului, mării şi aerului, şi ţesându-le într-o mantie plină de frumuseţe, o aruncă peste umerii unei zile ce este pe cale de a dispărea.
Dar cea mai de nedescris şi mai minunată privelişte, nu este cea produsă de combinaţia cu cerul, apa şi norii. Ea se produce în inima omului, atunci când Marele Artist ceresc atinge inima cuiva şi-i sădeşte în suflet spiritul mărturisirii şi al umilinţei. Sf. apostol Pavel ne spune: “La mânie, nu păcătuiţi. Să n-apună soarele peste mânia voastră” (Ef. 4:26). Cu alte cuvinte, aranjaţi, lichidaţi cu orice păcat, cu orice neînţelegere, mai înainte ca soarele să apună. Fă lumină în suflet, mai înainte ca întunericul să-şi întindă linţoiul său peste pământ. Dacă eşti supărat, priveşte la soarele care este pe cale să apună. Mai înainte ca el să dispară la orizont, descătuşează-te de necazul tău. Lasă-l să se mistuie o dată cu lumina soarelui, aruncă-l în vâlvătăile apusului, iar carele strălucitoare ale apusului să treacă în triumf peste el. Pune o graniţă supărării tale. Scutură-ţi fruntea, descarcă-ţi inima şi întâmpină apusul ca un om al lui Dumnezeu.
Psalmistul spune că: “Mânia lui Dumnezeu ţine numai o clipă” (Ps. 30:5). Dacă un moment este destul pentru mânia lui Dumnezeu, atunci o zi este mai mult decât suficient pentru noi. Oricine bea din greşeală o otravă, doreşte imediat un antidot spre a se salva. Dacă este o casă în flăcări, atunci fără întârziere se face apel la serviciul pompierilor. În cazul unei boli, se cheamă medicul. De ce sunt oamenii aşa de grabnici a cere ajutor în caz de nevoie şi aşa de zăbavnici în a cere şi căuta vindecare de păcat?
Sunt o mulţime de motive pentru care noi n-ar trebui să lăsăm ca soarele să apună peste mânia noastră. Primul şi cel mai principal este faptul că a te mânia înseamnă a păcătui. Noi trebuie să iertăm altora şi să uităm apoi, pentru că s-ar putea să nu mai apucăm o altă zi pentru a face acest lucru. Mânia de asemenea zdruncină nervii, otrăveşte sângele şi tulbură digestia. Mai mult, un somn binefăcător va avea acela care este în pace cu Dumnezeu şi cu aproapele său. Mărturisirea, împăcarea, este mai eficace decât orice preparat şi narcotic de pe pământ. Cine nu iartă, îşi produce singur necaz şi neplăceri. Oamenii de ştiinţă ne spun că atunci când un om mâniat şi supărat suflă într-un tub de sticlă, pe pereţii lui se sedimentează o substanţă otrăvitoare. Cel mânios şi necăjit este nefericit şi face şi pe cei din jur nefericiţi.
Îmi amintesc de două persoane ce au avut o discuţie aprinsă. Mai târziu, una din ele, aducându-şi aminte de cuvintele Scripturii, merse la prietenul său chiar înainte de a apune soarele. Când bătu la uşă, prietenul lui care era foarte supărat, deschise uşa, şi văzând cine era, se retrase plin de mirare înapoi, voind a închide uşa. Dar în acelaşi timp celălalt I se adresă cu un glas puternic şi aproape disperat: “Soarele este gata să apună!”.
Această exclamare, ce era în acelaşi timp şi un apel şi o avertizare, înmuie inima prietenului său, care, aproape plângând, dar şi plin de bucurie spuse: “Vino înăuntru frate, vino!”. Neînţelegerea a fost îndepărtată şi împăcarea realizată.
Ce fericită rezolvare a problemei! Ce frumos apus!
|
| |
| |
