| corinush | Дата: Вторник, 06.03.2012, 23:26 | Сообщение # 1 |
 Генералиссимус
Группа: Администраторы
Сообщений: 147
Статус: Offline
| CASA DINTRE LUMI
Motto
Dacă îndepărtăm măştile, rămân alte măşti, şi tot aşa la
nesfârşit până când totul nu este decât durere.
“ …creştinismul nu se opune lumii prin excludere, ci prin voinţa de a modifica lăuntrul lucrurilor ( de aici dogmatica omului nou ). Spiritual creştinismul nu este în mod firesc solidar cu constructivismul, ci mai degrabă cu renovarea sau cu restaurarea lumii. În fond, spiritul în care creştinismul a remodelat lumea este afin cu cel pe care, laic, îl numim liberal.”
ACTUL I
Scena I
( Manole se adresează meşterilor şi sălii în acelaşi timp pe un ton cald, care poartă amprenta frământărilor sale. )
Manole
Cum să vă spun....
Imaginaţi-vă viaţa ca pe un drum. Mai întâi copilăria – ţinutul acela inconfundabil – care, pe măsură ce îl străbatem, îşi defineşte hotarele în aşa fel încât, în clipa din urmă, fiecare îl regăseşte aşa cum l-a trăit: unii ca o ţară mereu necuprinsă, alţii strâmt ca un cotlon. În copilărie nu exişti cu adevărat. Este întotdeauna ceea ce rămâne de la alţii ca ecoul unei chemări sau al unui ţipăt. Nu trăim viaţa noastră ci a altora. Viaţa celor care mai aveau câte ceva de spus dar le-a închis gura ţărâna, ori cerul, ori apa sau pur şi simplu o eroare. În copilărie tot ce ne înconjoară există la alte dimensiuni. Cerul este aproape, dincolo deci de streaşina casei. Lumea este mereu în jurul tău, lipită de gardul vecinului, care are nişte mere aurii şi zemoase de-ţi lasă gura apă. Aşa stând lucrurile, întinzi mâna, iei un măr, îl mă...
(Întinde mâna pentru a lua mărul şi, când să-l ducă la gură, se aude o lovitură).
Ah! Na, că l-am scăpat... Da, aşa este, alţii sunt cei care ne trăiesc copilăria noastră... Ori poate lumea nu este decât un du-te vino între fruct şi plesnitură! Şi pentru că trebuie conservată, îşi modifică dimensiunile. Devine mai mică, mai uşor de manevrat în aşa fel încât să încapă într-o schemă de previziune sau într-un adăpost de beton.
(Se aude o melodie. Este balada "Hey you've got to hide your love away" – Beatles. Muzica se transformă treptat în zgomote printre care se desluşesc propoziţii de felul: "Hei, ştii foarte bine că nu ai voie să trăncăneşti". "Hei, ce dracu' te-a apucat, vrei să schimbi tu lumea". Muzica se aude tot mai slab. )
|
| |
| |
