corinush | Дата: Вторник, 06.03.2012, 23:31 | Сообщение # 1 |
Генералиссимус
Группа: Администраторы
Сообщений: 147
Статус: Offline
| Al doilea vis al meşterului Manole Ana alerga la fiecare din milioanele acelea de oameni. Alerga plângând. Lacrimile îi curgeau pe faţă, pe sâni, pe mâini... până la picioarele de unde a început să crească un zid de piatră care a prins-o cu totul. Mulţimea tăcea. Mulţimea asculta. Cuvintele singure pluteau pe deasupra oamenilor. Le intrau în păr, în ochi, în gură, dar nimeni nu înţelegea nimic... O senzaţie imensă de panică m-a cuprins. O tiranie a urâtului domnea în fiecare fibră a lumii. Nimic nu se putea înălţa, totul rămânea într-o mlaştină continuă.
Meşterii Manole, îţi suntem datori o zidire. Arată-ne drumul şi fă ceva să ieşim din păcatul necunoaşterii în care ne zbatem, alungă urâtul din noi şi stăpâneşte peste întinderile albe ale sufletelor noastre.
(Meşterii vin şi depun măştile la picioarele lui Manole)
Manole Veniţi, meşteri! Avem de străbătut drum lung şi greu şi cine ştie dacă vom ajunge cu adevărat.
Corul Hei, te mai doare, meştere, te mai doare Inima Că nu se-nalţă zidurile tale?
Ana Pentru că tu îmi propui un joc, Manole, îl vom juca.
Manole Dacă ai şti Ana, cât m-am rugat să nu...
Ana „Dă Doamne pe lume O ploaie cu spume Soaţa să-mi oprească Acas’ să-mi pornească Pruncul să mi-l crească Să mă fericească.” Nu ştiam de unde vin şi de ce-mi sună în urechi cuvintele astea frumoase şi vechi. În timp ce te aşteptam, m-a cuprins dor şi nelinişte. Şi vorbele astea care nu-mi mai dădeau pace... să mi le fi spus tu la plecare... să le fi auzit aiurea. Şi pentru că nu-mi aduceam aminte, am pornit să te caut...
Manole Te-ai îndoit vreo clipă că m-ai putea găsi?
Meşterii Îndoiala - iată supremul principiu creator. Îndoiala ne macină cugetele şi ne facem mai umani.
Ana Înainte de a veni la tine am avut un vis. M-a tulburat foarte, e un vis ca un semn şi tare mă tem să...
Manole Spune-mi-l, Ana.
Ana Trebuia să nasc copilul, băiatul pe care îl aşteptam. Se făcea că veniseră ursitoarele, aşteptau cu nerăbdare copilul. Mă tot întrebam de ce veniseră mai devreme. Mă chinuiam şi nu puteam să-l nasc. Atunci, una dintre ele m-a sfătuit, pentru ca să se împlinească sorocul, şi să nasc,… să te zidesc pe tine. La început m-am speriat şi nu ştiam cum să-ţi spun, mai ales că tu erai tot timpul plecat... Cât puteam să mai aştept oare? Şi apoi nu ştiam nici unde, nici cum să te zidesc. Dar tot ea mi-a arătat că trebuie să te zidesc într-o fântână, din care să-şi ostăiască setea cei plecaţi la drumuri lungi, fără întoarcere. Ca să-mi fie mai uşor ea te-a prefăcut în pasăre şi cu cât zburai mai înalt la cer, cu atât mai mult se adâncea fântâna. Pentru că nu puteam să-mi ţin plânsul, şiroaie de lacrimi curgeau din ochii mei. Ursitoarea a umplut fântâna cu ele în chip de apă limpede şi curată. Atunci am născut copilul, era băiat, i-am dat numele Manole, adică Ziditorul, pentru că se născuse din zidirea acelei fântâni.
Scena III
Spectatorul Să văd ursitoarele. Nu pot să cred dacă nu le văd.
Meşterii Necredinţa ta te va duce spre nefiinţă. Iată noi suntem ursitoarele. A zidi înseamnă a ursi.
Spectatorul Ana, tu eşti singura care poţi face să dispară vălul sau zidul ăsta, numiţi-l cum vreţi, dintre mine şi ziditorii tăi.
Ana Singura şansă e să înţelegi cum funcţionează iluzia.
Meşterii Unde suntem, Ana, unde suntem? Trebuie să existe o cale, trebuie să existe.
Ana Iată-mă, sunt aici, în visul lui Manole. Dar tu unde eşti Manole?
Meşterii Vrem să auzim ce este în gândul lui Manole. El este şi nu este în acelaşi timp printre noi.
Manole Domnilor, să fim aici şi acum. Fac apel la simţul vostru de prezenţă. Trebuie să părăsiţi orice divagaţii sau stări inutile şi să vă concentraţi existenţa în acest punct în care ne aflăm. Punct pe care, de altminteri, nici eu nu-l cunosc, dar asta nu are nici o importanţă. Pentru a-l atinge, trebuie să faceţi un exerciţiu liber de voinţă. Ca să construieşti trebuie să dispui de istorie. Chiar dacă temelia construcţiei se află în mit.
Meşterii Ce putem face atunci?
Manole De când este lumea, conducătorii popoarelor au fabricat neîncetat mituri. Cu ele au putut şi pot să strunească mai uşor lumea. Mituri religioase, mituri politice, mituri sportive, mituri războinice. Toate formează un cer fals, spre care individul solitar şi disperat îşi îndreaptă privirea.
Neagoe “Nouă meşteri mari Calfe şi zidari Şi Manole zece Care vă întrece Iată Locul meu Să zidiţi eu vreu Mânăstire înaltă Cum n-a mai fost altă Că de nu apoi Voi zidi pe voi Voi zidi de vii Chiar în temelii.”
Spectatorul Nouă meşteri mari, Manole surâde. Cine zboară de pe schele nouă nu ne-o spune.
Manole Vedeţi? Noi trebuie să-l trecem pe Neagoe din istorie în mit. Suntem o punte peste acest abis.
Meşterii Şi dacă refuzăm?
Cel Ce Nu E M-aţi chemat? Eu sunt Cel Ce Nu E. Refuzul este fiinţa mea.
Manole Tu aici?
Cel Ce Nu E De ce te miri? Cred că aveai nevoie de mine.
Manole Nu.
Cel Ce Nu E Păcat. Te-aş fi învăţat lucruri interesante. Văd că nu e momentul să apar. Dar voi reveni. Asta o ştii.
Ana De ce te temi, Manole?
Manole Te iubesc, Ana.
Spectatorul Nu se poate. Aşa ceva nu s-a mai spus demult pe scenă. În iubire trebuie să existe prejudecată şi puţină ambiguitate este chiar necesară.
Manole Dragostea nu există. Există doar o sete imensă,.. aşa, ca o dorinţă nelămurită de a pleca din noi spre... Cu timpul Ea se cuibăreşte, în locul rămas gol şi semnul că a intrat în ordinea firească a lucrurilor este copilul. Ţipătul copilului reformulează problemele amorului.
Neagoe Sunt de acord cu atât mai mult cu cât este nevoie de copii.
Spectatorul În cazul ăsta trebuie să accepţi şi ţipetele lor. Cu cât mai mulţi copii cu atât mai multe ţipete.
Neagoe
(către meşterii care devin oameni de ordine)
Luaţi-l. Vorbeşte prea mult. El nu va mai şti nimic de acum înainte. Şi în general, pentru unul ca el viitorul este ascuns.
Corul Nouă meşteri mari, Manole surâde Cine zboară de pe schele nouă nu ne-o spune.
Neagoe Şi, ca să dăm un sens prezenţei lui, propun să-l zidim.
Meşterii Pe cine să zidim, Neagoe?
Neagoe Pe el (arată către spectator). Pe ei (arată către sală). Şi pe toţi acei care vor să fie zidiţi. Zidiţi de vii chiar în temelii.
Ana Mi-e teamă. Îmi pare că din toate părţile pândeşte pericolul. Aerul din jur e incărcat cu colţi de lup... cred că dacă aş face o mişcare m-ar sfâşia... ah... Nu simţiţi? Există ceva peste tot pe pământ, în aer, în paturile voastre, în copiii voştri, ceva care vă sfâşie? Încercaţi să umblaţi în voie... ah...
Spectatorul prins Scapă-mă, Ana, eu oricum n-am venit Nimic să zidesc sau să neg dărămând Doar haina iluziei s-o îmbrac lăcrimând De jale, de dor, de neputinţă şi chin Ca şarpele casei lipsit de venin.
Neagoe Mai vrea cineva să fie zidit? Haideţi. Trebuie să avem o participare cât mai largă, unanimă dacă se poate.
|
|
| |